Autor: Robert Simon
Data Creației: 20 Iunie 2021
Data Actualizării: 11 Mai 2024
Anonim
Красивая история о настоящей любви! Мелодрама НЕЛЮБОВЬ (Домашний)
Video: Красивая история о настоящей любви! Мелодрама НЕЛЮБОВЬ (Домашний)

Ați pus vreodată pe Google o întrebare pe care nu i-ați pune-o niciodată celui mai bun prieten? Există căutări pe care nu le-ați admite niciodată? Dacă da, se pare că sunteți în companie bună. În cartea sa recentă, Toată lumea minte , Seth Stephens-Davidowitz prezintă câteva fapte surprinzătoare despre obiceiurile noastre de căutare pe Internet.

El a examinat cu atenție datele de căutare în valoare de cinci ani, folosind Google Trends, un instrument de urmărire. Și ceea ce a găsit a fost adesea surprinzător. Căutările online ale oamenilor le arată că sunt „mai urâte și mai răutăcioase decât se prezintă deseori.” Oamenii efectuează căutări rasiste - de exemplu, pentru glume care îi disprețuiesc pe afro-americani - mult mai frecvent decât v-ați aștepta, având în vedere persoanele lor exterioare la locul de muncă sau la magazinul alimentar. Datele sugerează, de asemenea, că anumite probleme sociale și medicale cad sub radar. Stephens-Davidowitz consideră că ar putea exista o creștere a avorturilor de pe străduță, încă nea recunoscută, pentru că a văzut o creștere a căutării informațiilor despre cum să se facă avort, mai ales în locurile în care recent a devenit mai dificil să obțineți unul . Și a constatat că ipotezele comune despre viața și obiceiurile noastre sexuale nu se potrivesc cu ceea ce căutăm online. De exemplu, este de două ori mai frecvent ca femeile să caute răspunsuri despre motivul pentru care prietenii lor nu vor face sex cu ele decât pentru bărbați să caute răspunsuri pentru motivul pentru care prietenele lor nu vor face sex cu ele. Bărbații pot evita sexul mai des decât ne-ar determina cultura populară să credem că o fac.


Principala opțiune de plată a lui Stephens-Davidowitz este că obțineți o imagine foarte diferită a oamenilor de la căutările lor pe Google decât de la sondaje sau interacțiuni cu aceștia offline. Așa cum spune subtitrarea cărții sale: „Internetul ne poate spune cine suntem cu adevărat”. Se pare că Google îți cunoaște adevăratul sine chiar mai bine decât soția, colegii de muncă, familia sau oricine altcineva.

Acest lucru este interesant în sine. Dar ridică și câteva enigme filosofice.

Unul are de-a face cu modul în care ar trebui să înțelegem semnificația comportamentului celuilalt. Noțiunea de „sine adevărat” este legată, în literatura filosofică, de noțiunile de autonomie și responsabilitate morală. O afirmație familiară este că acțiunile care provin din sau sunt susținute de propriul sine adevărat sunt autonome în sensul că vorbesc cu adevărat pentru dvs., că sunteți pe deplin în spatele lor, ele arată unde vă aflați într-o anumită problemă. Un altul este că sunteți responsabil din punct de vedere moral pentru ceea ce faceți atunci când emite din adevăratul vostru sine, dar nu sunteți responsabil pentru comportamentul care provine din dorințele pe care nu le susțineți. Dacă Google îți cunoaște cu adevărat sinele adevărat mai bine decât oricine altcineva, atunci ne putem înșela în judecățile noastre cu privire la comportamentul care are o semnificație specială.


Luați în considerare gluma rasistă pe care colegul dvs. de muncă a făcut-o înainte de ședința personalului. La acea vreme, este posibil să o fi anulat ca pe o anomalie, nu ceva pe care el l-a susținut cu adevărat. Dar poate că ar fi trebuit să o iei mai în serios. Poate că a căutat pe Google doar acest tip de glumă mai devreme în acea dimineață, așa cum o face adesea, ca pregătire pentru ocazie. Dacă acesta este cazul, este posibil să fi fost mai potrivit pentru dvs. să răspundeți la gluma colegului dvs. de muncă cu o mustrare severă. Mai degrabă decât să-l îndepărtezi, poate că ar fi trebuit să o iei mai în serios, ca un semn că susține cu sinceritate atitudini rasiste pe care de obicei nu este dispus să le lase să scape.

Dar, înainte de a ne epuiza cu toții și de a începe să ne interpretăm comportamentul celuilalt, presupunând că există un „sine adevărat” profund, întunecat, care pândește în interior, merită să ne gândim dacă ceea ce i-a fost dezvăluit lui Google este cu adevărat sinele propriu. Știm că oamenii adesea își doresc să facă lucruri pe care în mod normal nu ar acționa. O parte din povestea de aici, așa cum am scris mai devreme, are legătură cu stigmatul social. Suntem mai puțin susceptibili să acționăm după dorințele de a face lucruri pe care le știm inacceptabile din punct de vedere social. O bară de căutare Google este un spațiu sigur, ca să spunem așa, în sensul că nimeni nu va afla probabil ce ați căutat și, prin urmare, este puțin probabil să fiți blamat pentru ceea ce introduceți. Această lipsă de responsabilitate poate face ca în cazul în care oamenii sunt mai dispuși să caute pe baza dorințelor, nu ar lăsa să-și influențeze comportamentul în multe alte contexte.


Nu este clar cum să ne gândim la relația dintre „adevăratul sine” și dorințele pe care le reprimăm în contexte de responsabilitate, dar le exprimăm în contexte în care nu va trebui să răspundem pentru comportamentul nostru. Pe de o parte, poate părea că aceste dorințe au pretenția de a face parte din adevăratul nostru sine, deoarece acestea sunt cele pe care le deținem și acționăm independent de ceea ce cred alții. Ele reprezintă adevăratul nostru sine pentru că nu sunt afectați de relațiile noastre sociale.

Pe de altă parte, nu este deloc clar cum au apărut aceste dorințe în noi și ce credem cu adevărat despre ele. Dacă căutați ceva noaptea târziu, când voința voastră este scăzută sau când sunteți într-o stare proastă, are aceeași pretenție de a exprima ceea ce credeți cu adevărat ca o căutare pe care o faceți în mijlocul zilei când vă aflați la cel mai ascuțit al tău? Gândește-te la obiceiurile tale alimentare. Faceți cele mai bune alegeri dietetice atunci când sunteți obosit? Dacă ești ca mine, nu ești așa. Dar doar pentru că mănânci prea multe chipsuri sau un castron suplimentar de înghețată noaptea târziu, asta nu înseamnă că asta ai vrut cu adevărat să faci. Mai degrabă, se pare că ceea ce trebuie spus este că poftele tale au primit tot ce e mai bun din tine. Poate că există ceva similar de spus despre (unele? Multe?) Din căutările noastre pe internet. În contextul barei de căutare Google, uneori dorințele noastre respinse pot obține cele mai bune dintre noi. Dacă este așa, este posibil ca Google să nu-ți cunoască „adevăratul sine” mai bine decât oricine altcineva. De fapt, poate fi opusul. Eul pe care îl prezinți lui Google poate fi fals, în timp ce cel pe care îl prezinți soțului tău, colegilor de muncă și tuturor celorlalți are pretenția mai bună de a fi tu real.

Există un alt motiv pentru scepticism cu privire la afirmația că atitudinile ascunse și întunecate pe care le dezvăluim lui Google constituie adevăratul nostru sine. Există lucrări experimentale care sugerează că tindem să judecăm că eul adevărat al oamenilor este constituit din atitudini pe care le aprobăm. Dacă cineva are dorințe contradictorii, una dintre care o aprobăm și una pe care o dezaprobăm, suntem mai predispuși să judecăm că prima face parte din „adevăratul ei”, iar cealaltă este o forță motivațională străină în psihicul ei. Dacă eurile sugerate de căutările noastre pe Google sunt într-adevăr „mai urâte și mai răutăcioase”, probabil că nu sunt „adevăratele noastre” până la urmă.

Nimic din toate acestea nu trebuie să desconsidere valoarea datelor lui Stephens-Davidowitz. Într-adevăr, cel mai puțin care se poate spune pentru munca sa este că ridică câteva puzzle-uri fascinante despre cine suntem cu adevărat. Dacă doar Google ar avea toate răspunsurile.

Interesant Astăzi

În acel memoriu Google despre diferențele de sex

În acel memoriu Google despre diferențele de sex

Un angajat Google a fo t concediat recent pentru că a di tribuit o notă care făcea referință la unele dintre cercetările mele științifice privind diferențele p ihologice de ex (de exemplu, tră ături d...
Depresia la copii mici este tratabilă

Depresia la copii mici este tratabilă

În ultimul deceniu, cercetările au demon trat că copiii cu vâr ta de până la 3 ani pot dezvolta depre ii clinice grave. De multe ori, depre ia e te a ociată cu alte tulburări p ihiatric...